Primul rector al Universității Politehnica Timișoara (numită, pe atunci, Școala Politehnică), Traian Lalescu, era şi un mare iubitor de sport. Fusese, în 1916, primul preşedinte al Sporting Club Universitar Studenţesc Bucureşti (ulterior Sportul Studenţesc), iar în acea perioadă era membru în Comitetul Central al FSSR (forul conducător al sportului românesc). El a iniţiat şi înfiinţarea unei grupări sportive a Şcolii Politehnice.
Astfel că, în toamna anului 1920, se ia decizia constituirii unei noi asociaţii sportive: Societatea Sportivă Politehnica Timişoara. Pe scurt, SS Poli, „Poli” devenind, de-a lungul anilor, mai mult decât un simbol pentru societatea şi fotbalul timişorean. Culori, alb-negru, tipic studenţeşti.
La început, doar cu secţie de fotbal. Prima conducere a clubului a fost alcătuită din Victor Vlad (preşedinte) şi Ioan Zăgănescu (vicepreşedinte).
Formată, cel puţin la început, exclusiv din studenţi, echipa de fotbal SS Politehnica va începe să activeze în primăvara anului următor, 1921. După Unirea, apărută tot în 1920, Poli era a doua echipă „românească” a orașului, înţelegând aici că era formată în principal din jucători de naţionalitate română.
Deşi gruparea activa deja de câteva luni bune, SS Politehnica s-a constituit statutar la 4 decembrie 1921.
Formaţia studenţească a jucat primele meciuri oficiale în a doua jumătate a anului 1921, înscriindu-se în ediţia 1921/22 a categoriei a II-a a Campionatului Districtual al Timişoarei (această categorie era echivalentul D3, ultimul eşalon pe atunci). În 1924, Poli participă deja în categoria I a acestui campionat, categorie care califica echipa pentru faza finală a campionatului național.
Deși Politehnica nu evoluase încă niciodată în primul nivel (echivalent pe atunci cu faza finală) al campionatului național, primul polist care a evoluat pentru „tricolori” îl consemnăm încă de la 15 septembrie 1929, Iulian Pop jucând în amicalul Bulgaria – România 2-3.
Prima participare a Politehnicii în sistemul național divizionar a fost în ediția 1936/37, prima din istorie a Diviziei C, iar în Divizia B, în 1940/41, ultima oficială înainte de război.
Dacă în perioada interbelică echipa a fost în umbra concitadinelor Chinezul și Ripensia, care au dominat și fotbalul românesc în anii '20, respectiv '30, după Al Doilea Război Mondial formația studențească va ajunge, în sfârșit, în elita campionatului românesc. În 1948, Poli promovează și participă în premieră în Divizia A. În același an, denumirea clubului devine CSU Timișoara (abreviat CSUT), iar din 1950, Știința, când culorile vor deveni alb-albastru.
În 1950, echipa ocupă pentru prima dată locul 3 în D1. Loc pe care nu îl va depăși niciodată, dar pe care va termina de încă patru ori: 1956, 1958, 1963, 1978.
În 1951 apare prima retrogradare din Divizia A, urmată de o repromovare imediată (lucru care se va întâmpla de mai multe ori în istorie...).
În 1956 este ultimul sezon în care în D1 se află mai mult de o echipă timișoreană. Pe lângă Știința era Locomotiva (numită, anterior, și ulterior, CFR), care a retrogradat atunci. De atunci încolo, „Poli” va rămâne unicul stindard al Timișoarei fotbalistice.
În 1957, pentru a „umple” golul competițional creat de revenirea la sistemul toamnă – primăvară, se dispută Cupa Primăverii, cu echipele din D1 împărțite în două serii. Știința câștigă una dintre ele și pierde finala cu Locomotiva București (actualul Rapid).
În 1958, Știința ratează la golaveraj titlul național, terminând pe locul 3 în campionat, la egalitate de puncte cu locurile 1 și 2! Câștigă însă Cupa României, 1-0 în finala cu Progresul București.
Același an aduce prima participare într-o competiție internațională, Cupa Dunării (care a înlocuit, doar pentru acea ediție, Cupa Europei Centrale). Știința elimină pe Dynamo Praga (actuala Slavia) și este apoi eliminată de Radnicki Belgrad.
În 1963 se inaugurează stadionul 1 Mai (actualul Dan Păltinișanu), pe care echipa se mută, până atunci jucând pe stadionul 23 August (actualul Știința, din curtea Facultății de Mecanică).
În 1966 se revine la denumirea de Politehnica, iar culorile clubului devin alb-violet. Poli în alb-violet, combinația care va face istorie!
În 1969, pe când era în Divizia B (o perioadă de șase ani consecutivi în D2), clubul își schimbă din nou numele, în... Ripensia, dar va reveni rapid, în același an, la denumirea de Politehnica.
În 1974, Poli pierde finala Cupei României, cum se va întâmpla și în 1981, 1983 și 1992.
Ultimul, până acum, trofeu obținut de fotbalul timișorean a fost cucerit de Poli, Cupa României în 1980, 2-1 (după prelungiri) cu Steaua.
Astfel, alb-violeții au participat, în același an, în Cupa Cupelor, unde au eliminat celebrul club scoțian Celtic Glasgow, fost câștigător al CCE.
Poli va mai participa în cupele europene în 1981, 1990 (eliminând pe Atletico Madrid) și 1992 (1-1 cu Real Madrid!).
În 1997, clubul studențesc retrogradează din prima divizie, apoi, în 2002, se desființează.
Tradiția sa este continuată azi de ASU Politehnica, club aparținând de UPT, care înființase, în 1921, Societatea Sportivă Politehnica...